Vrsec - Marti 13 mai

Party ,trupa mare 7 oameni intr-o chilie urbana a Timisorii.
Aprobam ca pe 21mai o taiem in Serbia.
Multi ,putini,hotarit lucru ca noi feciorii vom vedea inca o destinatie din vecini.
Marti 20 mai
Ploaie
Miercuri inlocuiesc pe Tungeay in restaurant. La ora13 plec din Burgund.
Raita in Iozefin.trebaluiesc ceva in ograda-mi de 3/3m.
Ora 16 plec in Complex..Urc cateva scari ,si distrat cum sunt de obicei ,merg cu un etaj mai sus,sun ,cobor  amuzat de mine insumi.
Intru,comentam ce-I mai nou Vlad si Ionut sunt in pregatire de asemenea.
“Furie albastra” mearga-ti rotile tot asa de bine ca pana acum;
Incarcam benzina si Red Bull.

Mai departe in judet,depasim podul din Calea Sagului.
Apreciem evolutia si decadenta localitatilor de frontiera odata cu istoria Embargoului….
Multe benzinarii parasite ,cate trei /sat;birturile au ramas in aceeasi stare,asemeni unor foste dame cochete devenite babe  stirbe si decrepite.
Pestilentiu,duhoarea marelui burg al Banatului se raspandeste dupa un munte vrajit din pungi si saci nedegradabili incarcati cu amprentele contemporaneitatii.
Mai aproape de frontiera. Jebel (amintirea clinicii psihiatrice ca reactie a placutei de localitate).
Padureni,complex Smithfield de crestere a porcilor in regim industrial,duft de cocina. Denta,Deta…Jamu Mare.Sate vechi ,naravuri noi,fara cap si coada.Cladiri cu prispa lunga,probabil ca odinioara se mai atarnau si stiuleti de porumb pe rude si pari.Acum  anormal de gol.

Vama:
Personaje intorcandu-se pe jos si pe biciclete de la negotul cu tigari .
Yugo-bucurie,am reusit sa vad o istorie inca fuctionala,e rosu ,iar sarbul de langa masina e mai vechi decat 60 ani.
Dam pasapoartele,nu trebuie sa coborim,suntem in sfarsit europeni,viva UE.
Slobod catre duty free.Primul meu pas intr-o asemenea afacere.uimitor ce ieftin e totul.In juma de pret gasesti de la parfumuri pana la sticle de 5 litrii de whiskey. Cumparam fiecare cele de trebuinta de la ciocolata la rom.
Trecem in vama sarba.suntem verificati .Marcarea pasapoartelor cu stampila.
Vlad ne indica geografic localizarea si istoria Vrsec-ului.Ionut apasa pedala ,si in graba ajungem la poalele dealului.
Cascam ochiul.
Parcare cu plata.Unde gasim tichete?
Mergem pe strada si intrebam englezeste pe mujicul tanar daca stie de unde si skolco,adica cat ne costa tichetul.intrebare inutila,cautam mai departe.
Chiosc,din nou engleza noastra ne ajuta.Aici ne spune locul si timpul de valabilitate.
La coada apucam sa cunoastem o femeie sarmanta,avea si un tinc dupa ea.Ne vorbeste romaneste,dar asa de vechi,cum nici la satul prunciei mele nu s-a mai grait de 100 ani.Legam conversatie.Zicem ca suntem din Timisoara.Aflam ca a studiat psihologia la U.V.T. in urma cu 10 ani.O pomenesc pe dacanita M.A. si imi confirma materia predata de aceasta.
Mai departe ne insoteste o bucata de drum.O vaga impresie de depreciere pentru situatia de non-U.E. percep din replicile onorabilei.
Schimbam 10 euro in dinari,primim multi si interesanti,chiar si monede.Sa fie oare de ajuns pentru ce avem de cumparat? Dar provenim din Romania  ca origini si izvor,asa ca o chivernisim noi cumva si tot o scoatem la capat.
Plecam cu pareri pozitive despre oamenii locului.Ionut si Vlad imi ursesc o consoarta din Voivodina,asa ca sa ma lamureasca in mod subtil ca pun cam multe intrebari.
Feciori suntem ,si apreciem frumusetea ,facem conversatie despre pustoaicele lor 17 ani,ne zdrobim mintea cu intrebari de tipul ,ce limba ar trebui sa vorbim ,romana –e inteleasa de fiecare localnic,engleza o stiu pustoaicele,germana posibila varianta optima.
Vise iluzorii despre cum suntem vazuti ,ca cetateni de rang 1.Asa sa ii vada oare si poporul nostru pe stralucitii italieni pensionari,care vin sa isi implineasca ultimele fantezii septuagenare in our poor country.
Societate de consum ,cautatori de chilipiruri……
Acum ne indreptam spre o vinoteca. Gasim destul de multe sortimente  de vin,un produs imbuteliat in 2005 comercializat cu 2 euro?Da chiar e mai ieftin decat Recasul din Billa..Facem conversatie cu vanzatorul ,un tip de 60 ani (deci se poate munci chiar si la asemenea etate).Trecem din engleza noastra ,prin sarba Vladului si ajungem la romana omului.Nadajduim sa nu fie o teapa. Cumparam  si plecam fericiti spre masina sa lasam bagajul.
Din nou drum ,din nou aspect vechi citadin.Aceeasi piateta habsburgica,spatiu larg,aerisit ,caladiri cu doua niveluri,solide,mai mult sau mai putin intretinute.
Vitrina de magazin,plina de tablouri cu absolventii liceelor din comunitate.Incercam sa intelegem ce e tipic ,ce e atipic.Cautam sa identificam preferintele noastre.Brune,blonde,tunse sau impletite .Care o fi taina acestei tinereti?Am inceput sa caut ,cred defectele,sau asemanarile cu noi ,si nu mai stiu sa apreciez varsta,(par de-a dreptul de 15-16 ani.)
 Ne perindam si pe stradute mai intortocheate;deodata ma surprinde aspectul locuintelor,perete in perete,inghesuit si cert.Siguranta conferita de lipsa spatiului ca solzii pestelui.Intrari din strada.Porticuri vechi,inalte,lemn masiv.
Intrebare retorica,exista similitudine intre stilul de constructie si constiinta civica?Sa fie oare solidari si suportivi unii fata de altii ?Sa se ajute realmente ,atunci cand unul se surpa ca om?ramane de cercetat mai departe.
Din nou terase ;Liceul Sarbesc;Liceul Romanesc.Sa fie adevarat si modul de convietuire pasnic,si fara intruziuni de nationalizare?
Primaria -obiectiv de arta. Cladire veche ,pe a carei intrare scrie in trei limbi (sarba,romana si maghiara) Primaria Comunei Vrsec ,regiunea Voivodina.Al doilea val de rumoare Cum se poate numi comuna o asezare asa mare si incarcata de forme arhitecturale urbane?Atunci Lugojul e la fel de comuna ,si Aradul un prapadit de orasel provincial.Aici nu mai inteleg nomenclatorul sarbilor.
Avem foame.Vrem ceva local.Tustrei ne plimbam un pic pe strazi si ajungem la un podrum.Coborim treptele.Ne intampina politicos feciorul din bar si ne conduce spre o masa.
Ne asezam pe canapea .Admiram bolta cramei,caramida rosie ,arcuri rotunde.Pereti netencuiti,miros proaspat asigurat de o ventilatie functionala;lumina suficienta ; sase mese joase;canapele de stofa rosie si bancute  incolore de brad bine lustruite si lacuite.
A doua incapere obscura,probabil intrebuintata doar la ocazii speciale.
Pe pereti rafturi de cu vin expus;sfesnice;Tocmai asta e si ideea ,e crama patriarhiei.
Pe pereti tablouri vesele .
Primim lista,Ionut si cu mine nu avem idee de sarba.Vlad trateaza ceva cu chelnerul si primim un meniu cu pagini in engleza. We are happy.  Baiatul rupe si ceva romana.
Comadam fiecare cate ceva diferit,supe crème ,fasole, pate de ton,vin saltaret si acidulat.suc de portocale.
Suntem serviti,ni se aduce mancarea pe suporti de lemn,in farfurii cu forme ciudate,paprika murat..Pahare inalte si pahare joase,cosuri cu paine neagra din belsug .
Mancam,povestim ,imotralizam momentul pe pelicula aparatului.Platim in dinari contravaloarea a 11 euro consumatia totala a trei persoane .Suntem salutati si condusi inspre iesire.
Pe poteca intalnim marcaje ale sponsorilor Hemopharm (parca).Da asta e secretul un mare concern producator de chestii farmaceutice si-a lasat amprenta asupra locului,cinci mii de angajati,si sustinerea prin tot felul de proiecte a comunitatii.
E deja ora 21,norii se aduna deasupra  banatului romanesc.
Ce facem?
Haladuim pe deal costis .Ne duce masina pana la un punct.De acolo calcam treapta cu treapta suisul.tot mai mult,mai incet,mai diferit.
Aspectul locuintelor vechi se schimba.O forma de oras modern extins pe coaste de deal,vile noi.
Trepti si iar trepti ,lume romantica,miros de padure,cainii nu latra.,si pustimea nu aduce injurii trecatorilor.
Privim spre varful dealului.Acolo se afla Biserica Sfintei Cruci.Tot drumul este marcat cu monumente de piatra alba in basorelief,prinse in cadru metalic negru ,reprezintand patimile Mantuitorului.
Ajungem sus.Biserica alba.Sirul de doisprezece monumente continua marginind poteca imi imaginez ceremonia de amintire a patimilor de Paste. Urmarim stalpii ,si mai pe urma facem popas pe un terasament inaintea bisericii.
Facem un comentariu al excursiei, al implinirilor, urmarim entuziasti fulgerele harnice ce alearga pe cerul intunecat. Langa noi o radasca isi opreste zborul.O pisica  sesizeaza insecta si incearca sa o infulece,nu reuseste,dar jocul felinei vagaboande este superb.Totul e calm.Inca doua persoane stau sus pe o banca.
coboram treapta cu treapta ,gand cu gand.
Sarmizegetusa?Sa fie oare urmatoarea destinatie.
Sighisoara?

Ajungem la masina si ne minunam ce panta inclinata pentru o parcare.
“La corturile voastre romanilor”
Acelasi drum;acum insa mai plin de suflul vantului.Sa ne dorim vint in pupa sau in prora.Important e sa nu fie din dunga si sa ne intoarca in sant.
Tot mai multa electricitate pe cer.
Ajungem in vama.
La partea sarba nimic,putem trece lejer dupa ce ii explicam vamesului ce am cumparat din duty free.
Trecem si de vama romaneasca.
“Bun venit in uimitoarea Romanie”: caruta cu fan vine nesemnalizata,biciclistul nu are lumina,drumul se cariaza….   
Dar suntem perfectibili,si optimisti.