Date vizitator
IP
38.107.179.234
Browser
Unknown
Sistem de operare
Unknown
Plugin-uri
Rezoluţie monitor
38.107.179.234
Browser
Unknown
Sistem de operare
UnknownPlugin-uri
Rezoluţie monitor
Statistici
 | Azi | 68 |
 | Ieri | 117 |
 | Saptamana | 185 |
 | Luna | 803 |
 | Total | 112365 |
Avem 2 vizitatori online
| Balkan |
|
Balkan - 26 august 2008 Remember …. Fost-am si vazut-am infaptuirea lui Tito… Mda initial am zis ca mergem la Stalin,in Moldavia,dar mai ieftin si mai multe de vazut oferea Jugoslavia Si dupa ce am planificat-o bine ne-am carat in formala de trei sferturi cunoscuta si de jumatate schimbata,adica cei doi frati Cucuiu et Moi. Pe 27 iulie ,dimineata dupa ce am iesit de la lucru-nunta m-am carat in Complex,si ne-am imbarcat in masina: via Muntenegru (Crna Gora). Pe la 10 am trecut vama la Moravita,apoi halta de haleala in Vrsac. Plecare mai departe. La vreo 11 in loc sa o luam de la Pancevo spre Beograd am mai vizitat ceva munti salhui,cautand salbaticia caprei negre si a cerbului balcanic.Am scurtat drumul,si am hohotit de ras,atunci cand ma mai trezeam si eu din motaiala. Ajungem pe undeva in Serbia ruland cu 160km, si se isca discutia despre cele doua Serbii...Mai inaintam si ajungem intr-o localitate unde nu poti intalni nimic altceva decat blugarie,si in dreapta si in stanga...de retinut locul pentru cumparat falsuri rezistente si ieftine. Ceva moschei,haos.... Strabatem zona.Intram la o carciuma comunista,bem cafeaua si intrebam care ar fi drumul cel mai scurt conform hartei noastre.Primim sfaturi prietenoase,poate suspect de prietenoase in engleza din partea unui turist adaptat bine locului cu drumul indicat. O luam din loc si ne indreptam hotariti catre frontiera Serbia-Muntenegru.Drumul urca.Granita ridicola.Doua baraci de tabla creata ,ceva vamesi tragand cu pofta din tigara,care ne dau drumul repede spre destinatia dorita (doar suntem europeni,nu?). Intram in vama Muntenegrului,taxa pe nush ce chestie ,primim un tichet,lipim pe parbriz si mergem flamanzi mai departe. Halta la o benzinarie,ora 16.Intram comandam fiecare ce ii pofteste sufletul. Bila alba pentru jugoslavi ,sau ce or mai fi fiind,mancarea e buna,ieftina si multa. Avertismente din partea Vladului catre fratele lui Alex:vine drum greu serpentine ce permit deplasare cu maxim 40km/h. Si a avut dreptate.... Ajungem in munti si se pierde orice urma de gps.Harta e de nadejde.Se intuneca si gluma se ingroasa,cam greoaie deplasarea.Alex oboseste,schimb de soferi,trece fratela mai tanar,ca eu daca preiau volanul fac genocid. En fin Podgorica,capitala Muntenegrului,uimire:intersectie semaforizata ,in pana de curent la ora 22,plin de cioburi de parbriz. Din fericire strabatem punctul critic.Multumiri de la distanta in timp si spatiu cartografului ce a infiintat harta. Se face ceasul 23si noi mai avem inca 150 km de strabatut pana la Herceg Novi.Ne sfatuim ce e de facut.Sunam la gazda noastra,o anuntam ca intarziem si-i cerem sfatul pentru prescurtarea drumului. Mai calatorim ceva,(fac intaia data in viata ghidaj EU-din cauza asta ma mir ca am ajuns pana la mare) ,strabatem cateva statiuni de pe coasta Adriaticii :Sveti Stefan,Budva.Aici luam feribotul si prescurtam drumul cu 50 km,urmand pretioasele indicatii ale viitoarei noastre gazde. Ne asteapta sotul doamnei mai inainte cu recunostinta pomenita.Ne conduce cu masina lui la vila. E ora 1.Preluam cheia,ne scuzam si argumentam intarzierea pe seama drumului dificil. Promitem sa achitam dimineata cazarea completa pe 5 zile. Urcam.Mansarda.Doua incaperi modern dotate:clima,tv-plasma,frigider,plite,dulapuri,cablu,apa calda permanent de la reteaua proprie...cabina de dus,lenjerie curata,prosoape.Intr-adevar apartament privat de 4 stele. Face sa platim 75 euro /zi pe conditiile oferite.Deschizi geamul la camera vezi marea,la living vezi muntele,iesi in balcon le ai in fata pe ambele.Totala relaxare. Dimineata de 28 iulie platim lui Tante,schimbam impresii de pe drum si coboram 5 minute pe scari pana in buza marii.Alex mai doarme. Cea mai limpede mare imaginata in vecini.Se pot vedea si aricii de pe fundul apei cu ochiul liber. Apa super sarata,atat de mult incat cu greu te lasa sa te scufunzi. Cumparam ochelari de scafandru,”investigam” coralii ce au de ascuns. Multe moluste ,cochilii posedate de crabii nepoliticosi.arici teposi.Prima zi primele impresii:SUPER! Pe langa noi se posteaza intaia si cea mai fidela jugoslava,pustoaica anilor ’50-‘60. Din pacate are si ea 60+de ani,si nu isi da seama. Se prajea soparla pe pietre,si mai era unica de facea topless... restul e can can,va las sa va imaginati... Pe la 15 apare si Alex,plecam cu totii la halit.Luam mici si quelque chose a boir. Ne dam seama ca lor le comanzi mancarea ,iar garnitura si ceapa de rigoare e inclusa. Va dati seama cum am ajuns la concluzia asta, nu? O masa plina cu garnituri extracomandate... Spre seara in schimb scapam de impresia de dimineata “Soparla” intrucat facem cunostinta cu vara baietilor si prietenele ei,superbe fiinte ale neamului slav de sud,ce se milostivesc sa tina companie unor cetateni pitici. Le invitam la noi si gospodarim o oala de panne carbonara.A fost o cina placuta. In zilele urmatoare ne-am mai intalnit pe plaja,pe la Custurica Bar. Hotaram ca miercuri facem o iesire cu totii in Croatia,la Dubrovnik. Zis si facut.La 11 plecam din Igalo.Trecem vama cu ajutorul Jelenei ,care translateaza vamalasilor ce e cu noi. Inaintam. Patrundem in cetatea veche a italienilor:Dubrovnik. Impresie proasta asupra actualilor locuitori”aceste ziduri au fost bombardate de trupele sarbe si muntenegrene” frumoasa intampinare intr-o tara care se doreste sa intre in Europa. Cautam un loc de parcare.Imposibil de gasit la ora 13.Facem tur complet.pana la urma nimerim pe undeva. Mergem sa schimbam euro in cune,moneda lor. Inca o data comersanti ,si nimic mai mult.Te lasa sa schimbi banul,apoi indica urme de indecenta latina la mine (a schimba bani fara camasa=oprobiu). Vizitam cetatea,realizam ca au fost candva valorosi italienii (in 1600) cand au construit fortareata. Pe masura ce a trecut timpul insa s-a degenerat neamul italic,pana la un fapt greu de redat. Istoria se impleteste cu contemporaneitatea. Se locuieste acest monument al arhitecturii medievale. Duhoarea raspandita e insa de pisica. Mergem pe strazi in sus si-n jos.scari ,curti trecand din una in alta.Impresionanta aglomeratie de piatra alba cioplita. Vedem niste catedrale catolice,ajungem la azilul lor-concluzie merita sa fi batran aici. Intram la plaja.auzim romaneste ,italieneste.La 17 plecam inapoi in Herceg Novi. In Igalo facem halta in statia de bus.Din pacate avem parte de Garcea ,in varianta muntenegreana.De ce s-a parcat asa,unde am fost ,de ce nu-i lap-topul cu noi s.a.m.d. Scapam si de el. Seara in oras Igalo.Iar halit si haladuit,cautam un tricou cu SFRJ pentru Alex.Intalnim cunostinte din Timisoara,conversam pr terasa Romana pana pe la 2 noaptea. Ne uimim de statura inalta a localnicilor.Acum imi dau seama ce frustrat trebuie se fi fost autorul lui Gulliver,sau desenatorul lui Johnie Bravo,mai cu seama ca noi “mandria Romaniei” am trecut drept pitici intre uriasii lor ,pana si femeile erau la o medie de peste 170 cm... Intre timp mai vedem si filmul “4luni ,3 saptamani,2zile”Zilnic plaja,de la 12.Apoi la 15 pranz,la 17 mai citeam ceva literatura si holbam privirea ,apoi somn paradoxal pe stancile marii.Zilnic auzim o critica decenta din partea Managerului Alex :”dormiti ca boschetii pe plaja”-contraargument am reusit sa prajim pielea atat eu cat si Vladul,el a ramas criticul ce se intoarce blanch. Vineri plaja. Sambata calatorit cu vaporul in insule (artificiale) Noaptea din nou plimbare cu vapor sa vedem marea prin sticla.Sediul submarinelor jugoslave in munte sapat hm... Ultimele achizitii pentru drumul prin Albania si suveniruri la cei de acasa. Mai achitam datoria la gazda noastra pana duminica.ne propunem sa pornim de dimineata inspre Macedonia ca sa ajungem si sa gasim ceva cazare in Ohrid,Ierusalimul slav din secolul 17. Bafta sau ghinion,per telefon nu rezolvam nimic,intrucat la ei e ceva sarbatoare nationala,si toate hotelurile sunt full. Duminica dimineata.ne impachetam si rupem usa. Descoperim in parcarea vilei inca o masina cu numere de Tm...interesant. Ramas bun Muntenegru si Herceg Novi. DRUMUL SPRE MACEDONIA Si sa maergem mai departe. La drum de duminica,nimic agitatie.Trecem golful,apoi prin Podgorica si vrem sa ajungem pe frontiera Muntenegru cu Albania. Vraiment calatorim bine ,dar deodata prindem o coada imensa. Coborim si numaram masinile insiruite ,mai mult de 180 ori 10 minute /bucata de vamuire=noapte in vama. Facem cale intoarsa ,intram intr-o benzinarie .Conversam ,proprietarul,tip de 40 ani vorbeste foarte bine engleza,ne sfatuieste sa o taiem prin Kosovo .Hmmm,unde o fi invatat kosovarul asta limba asta asa de bine. A fugit in State,si acum face lobby pentru patria lui dupa gatarea razboiului... Noi ne urmam insa drumul. Strabatem din nou tot felul de creste si pustiuri. Inconjuram lacul Skadar,rezervatie naturala,observam localitati cu tufe de kiwi,vin si miere la margine de drum,mai incolo ariditatea sporeste. Tot urcam. Ajungem din nou pe granita.Aici durere.Lumea se grabeste sa intre in Albania.Haos complet ,toti se imbulzesc.Muntenegrenii ne dau drumul usor,nici nu se mai complica sa ne stampileze pasapoartele. Trecem si ajungem la punctul albanez.Aici ni se cer actele. Soferul este trimis sa declare nu stiu ce. Se rezolva formalitatea. Apoi functionarul ne mai solicita taxa de 10 euro / caciula pentru fiecare zi de stationare pe teritoriul albanez.Ne targuim si ii dam doar 10 in loc de 30,ne da drumul,doar e baiat de treaba. Lume pestrita,masini de Italia,francez cu fata de tatar,soferite cu mahrama kilometrica conducand microbuse pline. Invalmasala. Si iata-ne in tara cea mai criticata. Casc ochii si caut urme de buncare pe margine de drum. Deocamdata nimic. Calatorim mai departe.gunoi. In dreapta si stanga drumului asfaltat,totusi,se gasesc case cu cate doua nivele. De ce ma asteptam oare la chirpici? Mai departe primele comunitati intari si din 500 in 500 metri sunt rasarite chestii numite benzinarii. Putin mai departe pe acelasi principiu rasar alti bureti ,astia insa sunt spalatorii auto (Lavasz). Cultura romaneasca ,sau dezinformarea ma indeamna sa caut cu privirea moscheile...din parti.Nimic. mai comentez un pic si mi se raspunde intaia data politicos ca s-au declarat atei la referendum,mai continuu si mi se raspunde aceeeasi chestie .Ok,tot mai trag nadejde sa gasesc ceva ce ii va face moslemi,si am tot cautat o tara intreaga,dar nu am gasit cu vederea mai mult de 5 moschei si 2 biserici crestine... Mai inaintam si iata ca lumea se casatoreste ,duminica,ora 16 si circula masini impodobite de ospat. Pe ici pe colo se perinda cate-o baba cu strai vechi balcanic salvari albi vesta neagra si basma alba.punct tare al acestei tari ,se mai poarta ceva specific. Tot pe drum si tot cu privirea atintita,si deodata vad ceva interesant si atipic pentru o zi de vara: o ghereta de ziare,la margine de sosea (drum national,ca european nu o fi fost-s’avem pardon). In loc de a fi atarnate pe taraba reviste ce ma imbie:sunci de porc. Continuand drumul ma intalnesc din 2 in 2 kilometri cu aceeasi afacere “Mishi” si peste tot carne proaspata pusa la zvantat in aer bine ventilat de pneurile masinilor in rulaj.Iata un fapt izbitor:o bucata de carne e invalita in tifon,s’o fi defectat macelarul,ceva mai departe unul chiar transeaza coastele de la carmenada,uimitoare tara . Suntem pe drumul spre Tirana,capitala statului.am lasat in urma si lavaszul si pe mishi,dar ce mai intalnim: vaca paste in curtea vilei,si porcul doarme in parcul central.Aici se aseamana cu Elvetia rustica.Albania for ever. Inca nu e totul vazut ,saracia produce anomie. La vreme de munca oamenii si cainii stau la terasele birturilor.Orasele arata sarac si foarte colorat.Nici un bloc nu are mai putin de trei culori pe el. Tirana e un mix de vechi si nou ,bogat si sarac. Mercedesul ar trebui decretat drept masina nationala,cu mentiunea ca a fost produs prin ’70. Circulatia e haotica,aici nimeni nu mai stie sensul de verde sau rosu,cedeaza sau prioritate.Busurile depasesc supersonic.Stalpii de consemn al mortii de la marginea drumului sunt mai desi decat indicatoarele de circulatie.Patrulele de politie sunt postate mai des decat la 5 km,dar nu au nici un gand. Iesim din capitala si ne indreptam spre Durres,cea mai mare statiune a lor,dar numai pe harta ,ca apoi o cotim spre Macedonia.incepe sa se insereze. La 9 inca mergem pe coline,si o cotim.Decidem ca ar fi indicat sa dormim peste noapte aici. Baietii Cucuiu se schimba la volan. Bem o cafea pe varf de munte,intrebam daca putem plati in euro-bineinteles ca da.Evident ca ne-am inteles mai mult pe semne decat prin cuvinte,ca ei nu vorbeau nici macar sarbeste (ne-ar fi descurcat Alex).Iar limba lor e o ciudatenie de compozitie intre 70% turca si 20% italiana + altele. Alta descoperire la aceeasi carciuma:toalete turcesti ,caldarea de apa omniprezenta,hartia igienica “prezenta prin absenta”.Cam atat a ramas Balcanului din cultura islamica,obiceiurile igienice. Coboram intr-o depresiune in mijlocul tarii ,orasul Elbasan.Ne straduim sa gasim un hotel.De am fi vorbit italiana eram mari personalitati luminate,chiar mai mult si decat Da Vinci.ca asta-i limba straina cea mai des intrebuintata.Primim indicatiile bune. Ajungem .Privim o cladire cu forma modern conica.parcare inconjurata cu gard inalt,pare de lux,banuim ca ne va costa ceva. Intram prin lateralul receptiei,care parea un vernisaj in preparare.suntem intampinati de un receptioner si un portar de 60 ani.Conversam,vedem holurile cazarmamentului, camera .Holuri modern mobilate, apartament cu 2 camere, 3 paturi,clima,tv,radio,apa calda si rece. Lenjerie curata.Dar gasim doar un sapun desfacut si 2 prosoape,de ce oare? Nu mai comentam. |
| Ultima actualizare în Joi, 11 Septembrie 2008 09:08 |
Publicitate
