A fi cel mai cuminte in sat iar ea cea mai frumoasa

"Asa zice romanta veche ardeleana: "..intr-o duminica din mai sa ma cunun cu tine,sa fiu cel mai cuminte in sat iar tu cea mai frumoasa..." Adaptat textul la o sambata de iunie totusi, voi ati fost intr-adevar Cel mai Intelept si Cea mai Frumoasa. Si daca m-ati vrut alaturi, eu am celebrat in cel mai fastuos mod pentru platzul meu din lumea asta mare.

   Cum mai demult v-am zis, ati fost de doua ori primii: mai intai intre fostii colegi de liceu care m-au invrednicit cu cinstea de a ospata laolalta la nunta si  a doua oara pe faptul ca am ajuns sa vad si eu o ceremonie de cununare in ritul ortodox.
   Sa comentez partea cea mai interesanta constatata: multa taina si mister comunicata de preot. Uimitor pasajul cu “Nunta din Cana Galileii”, apoi pasajul cu “Isaia dantuieste”, asta a doua a fost total inedit, nici nu stiam de existenta unui asemenea moment liturgic. Dar haotic cum sunt imi vine inca o idee: culoare, nuntasi faini, neamuri banatene care nu au ripostat sau incercat a dovedi superioritate. Miresuta si ortacu-i, pruncii Olgai, frumosi si eleganti. O bunica ce ajuta la momentul ceremonial, foarte interesanta traditia de familie. Obicei  care merita sa dainuie si sa fie urmat.
   Am stat langa usa si am urmarit participantii, rudele joviale, persoane neincorsetate de-o limita a varstei. Aici am sentimentul ca am pierdut ce era fain in Sebis. Intrucat mereu aveam eu obsesia de a fi in afara a tot si tuturor celor bune intamplate la scala mare, pe vreme de locuire a Sebisdorfului nostru...Totusi erau lucruri esentiale si neamul vostru s-a incrancenat sa ma contrazica... Ultima dovada, puterea de a trece peste un accident aproate fatal al tatalui tau si o boala actuala a mamei tale.

   Valtoare de intrare si iesire in biserica... lume curioasa, cine sunt mirii, mai apoi iesind eu am apucat un colt de vorba cu unul altul: Anca Terni, Tanti Leana si Nea Ion Buha. Rudele sudice, cei umblati in Germania din partea Banatului, impresionanta sete de viata in pofida a 60+ani. Minti agere, curiozitate si pertinenta maxima din partea lor. Ati iesit si voi pe urma; muzica si lauta, oamenii nostri madam’ Sirca, madam Rusu si alte dame locale  cu ochi mari urmareau miscarea ferice a alaiului strabatand parcul catre Primarie. Cunostintele admira de pe margine, Adina Oprea, Diana de langa podul mare, prind un colt de vorba cu ele.  Mai apoi, inca un moment cremonial in micul nostru targ, pozele de la fantana, lume, straie festive. Nu vreau sa va ratez, sed si imi fac poza. Sunt multumit. Marcata clipa.
   Odinioara discutam expectante si nadejdi de studenti saraci, unii prin caminul 19, altii in Coanda...Si apoi alt val de amintiri, la fel studentesti, din trenul de 17.45 spre Sebis...dar iata o schimbare in cronologia memoriei mele: Aparitia de la intalnirea de 10 ani impreuna cu Cristi, charm si mult stil. Un pic mai tarziu o intalnire in Unirii la Timisoareanabier, promisiunea revederii la Burgund...O bucata de vreme, decembrie 2007, nunta,i unie post.Muguri de speranta, de-o fi la lucrul meu sau aiurea tot vreau sa va vad. Si dintr-o data suntem cu totii uniti fericirea ospatului vostru. Cat de multa atentie acordata detaliului, cazare? how this? Si apoi transport.
   De aici incep sa va vorbesc prin perspectiva-mi profesionala. Intrare bine regizata, copiii cu floricele, ospatarele cu sampania. O masa ca la carte cu pahare suficiente pentru toti nuntasii; miri si nasi care inchina cu fiecare. Un salon incapator, cu mese bine organizate pe criteriul amicitiilor si nivelului de cunoastere reciproca. Meniu superb, aperitive delicioase, bauturi pe aceeasi masura, totul indestulator si fara urma de zgarcenie,s erviti prompt, fete zambitoare, oameni flexibili. Ca musafir dau nota 10 atat pentru biserica, cat si pentru restaurant. Urmarire pana la maxim ca fiecare sa fie in largu-i. Plimbare pe la mese, nu doar a rudelor sau a mirilor, pana si  din partea“cumatrilor”. Inca un 10 pentru alegerea Luciei si a lui Ionut Vesa drept nasi.
  Muzica vesela. Lume statica initial, eu subscriu celor nituiti pe scaun, dar se intelege situatia-mi. Apoi joie de vivre ne cuprinde pe toti. Ati inceput dansul, din nou ati aratat clasa si eticheta. Iar tu Madalina ai dansat chiar mult si bine. Casc ochiul spre a recunoaste rudele, sa fi fost unchiul tau din Arad tipul grizonat? Unde-i verisoara din partea lui? Mai sporovaiesc vrute si nevrute cu Arthur, itesc eu care ar trebui sa fie. Apoi din nou dans. Asta data inlemnesc admirand verva si indemanarea Ancai si a lui Arthur la joc. Si apoi risc sa ma prapadesc de ras auzind inca o replica legata de invitatia la dans: "vezi Terni ca-s schiop, dar tot te joc". Niciodata nu am mai vazut neprofesionisti sa danseze asa bine. Concurenta la toata batacanda realizata de tinerii de la ansamblul Timisul.
   Poze afara. Am fost oare toti in acelasi liceu? Sigur ca da. Discutie retorica: a te, sau a nu te casatori. Marius Puleac irumpe printr-o replica geniala: "intrebati-o pe doamna mea, dupa ce plec eu!" Cipri, Alina, Lili, Gabi, am dezvoltat fiecare un drum propriu. Copii: cate unul, doi.
   Olga...de cati ani nu am mai intalnit-o. De la distanta arata ca o doamna din Roma Antica. Cata grija a aratat si ea contextului familiei si prietenilor. Si ce bine educati erau amandoi kinderii. Putin mai spre miez de noapte ies afara, atunci comic de situatie (aici conchid cu Eugen Ionescu, sustinand ca doar absurdul e saturat de ridicol, pe cand comicul zilnic este tragic in situatia cand esti cel de care se rade). Un  invitat de-al vostru iesise si el la aer. Si coboara tanarul timisorean scarile linistit. Brusc si dintr-o data il vad lat pe bietul om. CE SA CREZI CA I S-A INTAMPLAT? A calcat pe coada un caine tolanit pe scarile restaurantului. Consecinta imprastiere completa. hmm,dureros. Depasesc faza si ma inapoiez in salonul de petrecere. Intra o complicata si estetica arhitectura a cofetariei. Inca un 10 si pentru tortul miresei. Mananc o bucata de prajitura, admir si celelalte de pe tavi, atat de frumoase si diferite de ceea ce se infuleca la nuntile din Burgund. Din pacate sunt cel mult gourmet, ca de-as fi gourmand... nu ma puteam limita in a-ti descrie cantitativ si calitativ continutul fiecarui fel. Si ca orice musafir de departe trebuie sa ma intorc, plec din pacate tot o data cu cei ce au kids acasa.
   A ramas insa in memoria afectiva incrustat si urmeaza a fi detaliat la urmatoarea intrunire de trupa in ceva carciumioara a burgului banatean.
Pana atunci numai bine!"

Flavius Marc, musafir de seama la nunta boieriilor voastre.